Nu avem nici un motiv pentru a sărbători 1 mai. E prea greu să găseşti un loc de muncă şi deci, să trăieşti. „Sărbătoarea” asta mi-a adus aminte de data de 4 aprilie 2014, când a avut loc la Casa Armatei Bursa locurilor de muncă.
Dar de ce ar fi un subiect de discutat bursa şi de ce mi-a atras atenţia? Pentru că undeva la ora prânzului era o coadă foarte mare de oameni, cam 3-4 oameni în linie, iar coloana ajungea până în semaforul de la Mielul Alb.
Văzând coada asta foarte mare şi ştiind că 90% din oamenii nu se vor angaja după bursă, gândul mi-a fugit la cozile ceauşiste. Cozile care se repetau zilnic şi în urma cărora nu se întâmpla nimic bun. Pentru mine acele cozi sunt similare cu eşecul statului. Spre finalul regimului ceauşist cozile erau tot mai mari. În momentul acela realizezi cât de mare e eşecul actualei puteri politice.
Toată coada aia, toţi oamenii de la coadă sunt produsul măsurilor şi taxărilor, mult prea mari şi sufocante, aplicate de stat. Şi tot datorită acestor măsuri şi taxări acei oameni nu vor putea pune în practică vreo iniţiativă antreprenorială proprie. Şi nu pentru că nu ar putea, dar e prea complicat şi prea scump să intri în legalitatea măsurilor şi taxelor. Plus că nu ai nici o garanţie că afacerea îţi funcţionează.
Aşadar, cozile din prezent sunt un semnal de alarmă care arată că lucrurile nu merg într-o direcţie în care şi oamenii, plătitorii de taxe – susţinătorii puterii, pot câştiga bine, astfel încât să existe o viaţă bună pentru toţi.
Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum
Foto: Asociația Visum
Suntem și pe